"Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om." Marin Sorescu

Nu contează cât de departe suntem.. contează în ce direcție ne îndreptăm..

luni, 27 iunie 2016

Două zile la mama..

 Acum două zile..
 Sunt în gara de Nord, mergem spre linia doi. Mă duc la mama!
 Tudor încă mă ține strâns de mână. Mă întorc spre el, mă uit fix în ochii lui.. îmi zice zâmbind:
   -Te iubesc mult, scumpo!
 zâmbesc:
   -Și eu te iubesc mult!
 Îl sărut.
 Se fluieră!
 Mă urc în tren..
  M.am așezat pe scaun lângă geam, Tudor îmi desenează cu degetul o inimă pe geamul prăfuit.
 
 
  Adorm pe drum..
 Mă trezesc când trece trenul peste podul de fier.
 Am ajuns..
 Aceeași gară mică, aceiași impiegați pe peron, aceleași culori spălăcite pe jos, pe clădiri, pe cer. Nu e nimic schimbat.
 Cred că aș putea merge cu ochii închiși până acasă.
 În fața blocului lui nea Murgoci, Dumnezeu să-l ierte, este o groapă mare și multe cabluri pe lângă..
 Eh.. Termină primăria lucrarea până la următoarele alegeri.. Cine-i grăbește?
 Așa e viața într-un oraș mic, lentă, fără grabă..
 Dar când mă văd în fața blocului meu, mă cuprinde în tot corpul o emoție, mă întorc în trecut, în copilărie.. mă simt iar acea fetiță fără griji.
 
 Acum o zi..
 E sâmbătă și nu-mi aduc aminte când am petrecut ultima sâmbătă cu mama.. Ce repede trec anii.
 Îi duc paharul cu apa și cele două pastile:
  -Este ora unu!
 Ea nu mă bagă în seamă. Se uită la tv.
 Dar oare ce mai înțelege ea de acolo?
 Mă pun în fața televizorului.
 Ea, săraca, nu schițează niciun gest.. pare că se uită pierdută prin mine, undeva departe.
 Pun mâna pe ea.
 Tresare!
  -S-a făcut unu, mamă, uite pastilele.
  -Este unu deja? Da' repede mai trece timpul ăsta.
 Le înghite și bea jumătate de pahar.
 
 Acum 7 ore..
  -Mamă eu am plecat. Stă tanti Florica cu tine, o pup pe frunte, ne auzim la telefon.
  -Vă pup tanti Florica, orice aveți nevoie să mă sunați!
 Am plecat!
  Îmi e tare greu să o las așa.. Oare prezența mea o mai ajută cu ceva?
 
 Acum două ore..
 Vine Roxana să mă ia de la gară. Uite-o!
 Pe un ton tremurând îmi spune: 
  -Cum a fost?
  -Groaznic, teribil!
  -Ești femeie puternică, vei trece și peste asta.
  -Sper!
 
 Am ajuns acasă.. Tudor evită să mă privească în ochi.
 Dar oare ce mi s-a întâmplat? Este atât de vizibil?
 Am iar depresie?
 Să îi spun lui Tudor?
 Îmi va zice să mă duc la doctor, să iau niște pastile să mă calmez și va fi bine.
 Eu mă duc.. dar când mă întorc acasă îl mai găsesc pe Tudor al meu tot aici?
 Așa sunt ei, când aud că iei pastile, preferă să plece, fug ca dracu' de tămâie.. Speră să găsească una mai normală!
 Mai bine nu-i spun nimic!
 Mă descurc eu..
 Zâmbesc..
 Îl sărut!
 
 Acum o oră..
 Sunt în dormitor, în pat, am ațipit puțin..
 Mă duc în bucătărie..
 Tudor și Roxana fumau..
 Era un fum gros de îl tăiai cu cuțitul.
 Mă duc la geam.
 Aprind o țigară.
 Amândoi sunt speriați, neliniștiți.
 Tudor îmi zice tremurând:
  -Iulia, te-am înșelat cu Roxana! și vineri și sâmbătă! Îmi pare sincer rău! Nu am scuze!
 eu confuză:
  -Cum adică înșelat?
  -Adică am avut contact sexual cu ea.
  -Am plecat două zile, la mama bolnavă. Două zile în care nu sunt lângă tine în ultimii trei ani.. Și tu ți-o tragi cu Roxana?
 Două zile.. Animalule!
 Îi trag o palmă peste față..
 Am ieșit cu țigara aprinsă din bucătărie.. La Roxana nici nu m-am uitat!

Nu pot să cred că mi se întâmplă mie!!
 Ce am făcut să merit toate astea??
 
 Chiar acum..
 Sunt în gara de Nord, merg spre linia doi. Mă duc la mama!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu