Atât am în minte.. Simplu:
Emisii de gaze, trasmisiuni radio, încălzire globală și un soare aflat în moarte clinică..
Mă uit la ceas.. 1:23 am
Am să mor de cald.
Mă întorc cu fața la perete crezând că o să-mi fie mai bine.
Eșec! Cald ca pe marte.
Am o iluzie de speranță că dacă mă întorc iar la margine, unde am fost acum cinci secunde, s-ar putea să fie răcoare.
Și dacă nu e măcar mă uit la ceas.
Fierb între betoane.
Ar prinde bine o țigară și puțin aer de afară.
Deschid geamul.
Pare a fi un miros de răcoare.
Aprind țigara!
Nici câinii nu mai latră pe căldura asta.
Oare cât o fi ceasu'?
Eu locuiesc la etajul trei iar până în dreptul etajului doi este un cireș cu o coroană bogată. Peste ani oare va ajunge până la geamul meu?
Ciudat este că frunzele se mișcă dar vântul nu bate. Scot mână pe geam.. nicio adiere.
Dar copacul se mișcă din ce în ce mai tare.
E clar! A înnebunit cireșu'!
Începe să se ridice din pământ. Cu tot cu rădăcini. Încet spre cer!
Eu scrumez!
De vârfurile subțiri ale rădăcinilor sunt înfășurate niște cabluri groase ce intră-n gaura recent apărută.
Se tot ridică până ce este la vreo cinci metri deasupra blocului meu.
Brusc se aprind în tot cireșul beculețe albastre, verzi, roșii, albe, galbene.
Crăciunul în mijlocul verii! Pe căldura asta?!
Noroc că erau vreo trei dinozauri în parcare.. d-ăia cu gâturile lungi ce respiră greu.. Se uită în stânga, că nu-i grăbește nimeni, se uită-n dreapta, să se asigure și vin încet spre cireș..
Au început să mănânce liniștiți iar săracele becuri încă luminau de vedeam dinozaurii în culori.. albastru, verde, roșu, alb, galben.
1:34 tare greu mai trece timpul ăsta!
Oricum, dimineața, tăiau vecinii cablurile că dacă plătesc mai mult la lumină!!
#recomand melodia de <aici>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu