"Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om." Marin Sorescu
Nu contează cât de departe suntem.. contează în ce direcție ne îndreptăm..
Nu contează cât de departe suntem.. contează în ce direcție ne îndreptăm..
marți, 19 iulie 2016
miercuri, 6 iulie 2016
Mergem?
-Mergem?
-Păi nu mai stăm?
-Nu, hai să plecăm, m-am plictisit.
-Bine. Ce mâncăm azi?
-Nu am nicio idee.
-Fac niște paste??
-Iar? Ce zici de o pizza?
-Hm.. Nu. Vreau ceva deosebit azi.
-Lămâie, tămâie și spăimâie.
-Crap umplut cu legume la cuptor.
-Să mănânc până crap?
-Mai bine nu plecam, acum îmi e foame.
-Nu începe. Vrei să ne întoarcem?
-Au crapi în parc?
-Doar porumbei.
-Prea mici, pentru ce foame am acum.
-Hai să bem ceva mai bine.
-Aici la terasă?
-Nu, acolo în mijlocul străzii.
-Aceasta este modul tău subtil de a spune că sunt grasă?
-Serios? Ce legătură are?
-Ai schimbat subiectul brusc! iar.
-Îmi este sete, aș bea ceva și nu vreau să mă gandesc doar la mâncare că nu-mi trece foamea doar cu gândul. Rabd în liniște!
-Păi cumpără o apă! și mergem spre casă. Nu! Tu vrei să lenevești pe un scaun, să scrii despre sexuletul nostru de azi-noapte. Să treacă timpul aiurea așa o perioadă până ți se 'ridică' iar cheful. Să ai inspirație noaptea.
-Iubito! Ieri aveam chef! Erai atât de atrăgătoare în rochia albă..
-Ah.. deci azi nu mai chef! Ce? sunt grasă? și nu îți mai plac? Ți-ai dat seama de asta aseară în timp ce..? La asta te gândești tu?
-Ce ai? Arăți foarte bine, te ador așa cum ești.
-Serios? Să recit din ce ai scris azi-dimineață? Deschid și ghilimelele?
-Auzi nu înțeleg de ce ești supărată! Ce s-a întâmplat? Aia e carte, ficțiune, creație, improvizație.. Dumnezeule!
-Dacă nu mă mai vrei pleacă și gata!
-Te vreau! Dar dacă o ții tot așa..
-Abia aștepți să îți dau drumul, că porumbeii aia din parc, să zbori spre înaltul cerului, liber și nevinovat!
-Tu chiar vrei să ne certăm??
-Păi nu ne certăm deja? Scuză-mă am uitat să închid gilimelele.
-Ajunge!
-Îmi ajunge punct .
-Păi nu mai stăm?
-Nu, hai să plecăm, m-am plictisit.
-Bine. Ce mâncăm azi?
-Nu am nicio idee.
-Fac niște paste??
-Iar? Ce zici de o pizza?
-Hm.. Nu. Vreau ceva deosebit azi.
-Lămâie, tămâie și spăimâie.
-Crap umplut cu legume la cuptor.
-Să mănânc până crap?
-Mai bine nu plecam, acum îmi e foame.
-Nu începe. Vrei să ne întoarcem?
-Au crapi în parc?
-Doar porumbei.
-Prea mici, pentru ce foame am acum.
-Hai să bem ceva mai bine.
-Aici la terasă?
-Nu, acolo în mijlocul străzii.
-Aceasta este modul tău subtil de a spune că sunt grasă?
-Serios? Ce legătură are?
-Ai schimbat subiectul brusc! iar.
-Îmi este sete, aș bea ceva și nu vreau să mă gandesc doar la mâncare că nu-mi trece foamea doar cu gândul. Rabd în liniște!
-Păi cumpără o apă! și mergem spre casă. Nu! Tu vrei să lenevești pe un scaun, să scrii despre sexuletul nostru de azi-noapte. Să treacă timpul aiurea așa o perioadă până ți se 'ridică' iar cheful. Să ai inspirație noaptea.
-Iubito! Ieri aveam chef! Erai atât de atrăgătoare în rochia albă..
-Ah.. deci azi nu mai chef! Ce? sunt grasă? și nu îți mai plac? Ți-ai dat seama de asta aseară în timp ce..? La asta te gândești tu?
-Ce ai? Arăți foarte bine, te ador așa cum ești.
-Serios? Să recit din ce ai scris azi-dimineață? Deschid și ghilimelele?
-Auzi nu înțeleg de ce ești supărată! Ce s-a întâmplat? Aia e carte, ficțiune, creație, improvizație.. Dumnezeule!
-Dacă nu mă mai vrei pleacă și gata!
-Te vreau! Dar dacă o ții tot așa..
-Abia aștepți să îți dau drumul, că porumbeii aia din parc, să zbori spre înaltul cerului, liber și nevinovat!
-Tu chiar vrei să ne certăm??
-Păi nu ne certăm deja? Scuză-mă am uitat să închid gilimelele.
-Ajunge!
-Îmi ajunge punct .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)