BurningMan - once is not enough

      'A city in the desert. A culture of possibility. A network of dreamers and doers.'

    A inceput in '86 cand doi prieteni au facut un om din lemn si iau dat foc..cativa oameni curiosi s-au adunat in jur si asa a inceput Burningman..o idee ce a crescut an de an, s-a dezvoltat si astazi este un concept greu de definit in cuvinte..pentru unii este un festival de muzica, pentru altii sursa de inspiratie, altii se duc acolo pentru a se intelege mai bine, pentru a trece peste pierderea cuiva drag, altii isi expun ideile..se defineste in functie de starea si scopul fiecarui participant..70.000 de oameni si poate tot atatea denumiri..

    In prezent se organizeaza in mijlocul desertului Nevada..timp de 8 zile pustietatea prinde viata.. se formeaza un cerc imens de campat iar centrul este liber unde se contruiesc diverse constructii din lemn apoi li se vor da foc..se intrepatrund toate culturile lumii intr.un cerc..
Unii asculta muzica, altii mediteaza, altii scriu, picteaza, altii beau..poti face orice cu conditia sa fii tu insuti.. sa fii parte al acelui intreg..

   Este o posibilitate catre orice atat timp cat ai o viziune in viata..si daca nu ai nicio viziune lasa-l pe Burningman sa-ti lumineze o cale..

   Ceva similar exista si la noi cunoscut sub numele de Electric Castle si recomand oricui vrea si altceva..

   Burningman este magic..imi imaginez un om trecand pe acolo la o saptamana distanta, totul a disparut..a ars....si-ar spune: 'Doamne ce pustietate..cine ar putea face vreodata ceva aici?'

    Depinde de noi să vedem posibilitățile..să creăm legăturile care trebuie..




                                #believe

                           ‎   #recomand                            #link către site-ul oficial

Gone girl

'Sunt nebună de fericire!
  Am cunoscut un băiat.
   Un tip fantastic, dulce, frumos și uluitor.
 
 -Scuză-mă, d-ră. Voiam să-ți spun să ai grijă unde pui berea aia din grâu,  fabricată de călugări belgieni, pentru că mai sunt doar trei beri light  și un lichior de fructe.
  
 -S-ar putea să atragi indivizi disperați.
 
 -Grupul de Amish are dezlegare la alcool.
 
 -M-au ușurat deja de platoul cu mezeluri artizanale.
 
 -În sfârșit, aflu cum se pronunța cuvântul ăsta.
 
 -"Mezeluri?"
 
 -Da, "mezeluri". Trei silabe.
   Mulțumesc. A cui bere o beau?
    Nu-mi spune.
    Ia să vedem care e genul tău!
     Nu mi te imaginez ascultând divagațiile lui pe tema disertației despre Proust.
      Ăla să fie?
      Un hipster ironic și fudul, ce ia totul în glumă.
 
 -Prefer oamenii glumeți, nu puși pe glume.
   Tu ce gen ești?
 
 -Autohton, destoinic, din Missouri.
 
 -Din Missouri?
   Drăguț.
 
-Tu ești din New York?

-Din buricul târgului.
 
 -Cum te numești?
 
 -Amy.
 
 -Amy, cine ești tu?
 
 -A, o celebră sculptoriță în fildeș.
   B, un dictator militar moderat.
    C, scriu chestionare privind  personalitatea omului, pentru reviste.
 
 -Bine. Ai mâinile prea delicate ca să sculptezi în fildeș, iar eu, întâmplător, sunt abonat
   la Săptămânalul Dictatori Moderați, deci te-aș recunoaște.
    Optez pentru "C".
 
 -și tu?
   Cine ești?
 
 -Sunt cel care te salvează
    de toată această desfătare.'


Motto: 'Ne avem unul pe celălalt.
 Restul e zgomot de fundal.'


           
                                ‎   #recomand                                             #link către imdb

Romania Non Stop

    Am vazut destula reclama in jurul filmului 'Bucuresti non stop' regizat de catre Dan Chisu si eram curios sa vad opera, mai ales dupa o buna impresie din 'Si caii sunt verzi pe pereti'..si m-am gandit sa scriu un articol despre acest film..
    Cum nu.mi permit momentan sa merg la un cinema am zis sa-l vad online gratuit..groaznic..

    Am inceput cautarea pe sfantul Google..primul site.. reclame si inca trei pagini cu pariuri.
al doilea si mai multe reclame..al treilea avea printre omniprezentele si omniscientele reclame si un trailer..genial..extaz..delir..
..si tot asa pana cand am facut o asociere intre 'non stop' din titlul filmului si reclame.

     Si m-am decis sa scriu despre ELE si numai ele reclamele vesnice..
  A citit cineva un articol despre un studiu, scris de niste cercetatori dintr-o tara straina..nu conteaza, care spunea ceva de genul ca oamenii pot fi manipulati in ciuda credintelor, ca poti veni cu buldozerul sa ii darami casa si apoi sa-l intrebi daca nu are nevoie de cineva care sa-i construiasca o casa..
    Oamenii tind sa-si formeze o parere pozitiva fata de lucrurile pe care le vad des, zilnic si sunt mai reticenti, mai distanti fata de nou, de necunoscut..cu alte cuvinte, cu cat vezi mai des un lucru si parerea ta despre el va fi mai buna (atitudine = emotii+ rationamente + comportamente).
Si te vei trezi intr-un magazin plin de produse, culori, etichete, imagini..toate straine..Iti sare in ochi Colgate pentru ca ai mai vazut-o azi-dimineata la tv si o cumperi..

Nu! Nu! si Nu!

    Faptul ca azi am vazut, fortat, niste reclame la pariuri sportive nu-mi schimba deloc atitudinea mea fata de ele..nu le vad pozitive, constructive pentru mine..
    Ce gandesc acesti oameni care fac aceste reclame agresive? Ca o sa intru in transa si ca ma duc la prima agentie de pariuri, o sa pun un bilet pentru ca "norocul nu este intamplator" si o sa ma trezesc intr-un magazin cumparand o bormasina?
    Reclamele non-stop creaza o atitudine negativa contrar scopului sau...Dar oare citeste cineva asta? Intelege cineva ceva?

 Un magazin non-stop are sens..utilitate..scop..in fine..ma opresc aici..simt ca s-au pierdut niste legaturi.

    Cat despre film o sa-l tin minte si o sa-l vad la cinema intr-o buna zi..

Black box-merita vazut daca ti-ai pus vreodata intrebarea: "Oare sunt nebun?"

Black Box (2014) un serial interesant, fascinant in care am trait intens alaturi de personajul principal dr. Black, un neurolog genial ce lucreaza intr-o clinica de profil numita Cube cu toate dotarile de ultima generatie si trateaza oameni cu diverse disfunctionalitati ale creierului.
Dr. Black este o persoana deosebita pentru ca are personalitate-bipolara, lucru explicat in primele secunde ale serialului. Suna destul de banal, de comun, obisnuit..un doctor ce trateaza pe ceilalti nu se poate ajuta pe sine si de aici o intreaga drama..   Motiv pentru care dupa un sezon serialul a fost oprit (de asta veti gasi doar sezonul 1).

"Sunteti cu totii ignoranti!".

      Pentru mine filmul a insemnat mult mai mult. Un om ce se lupta cu o disfunctionalitate nu este o drama, o boala, o incapacitate ci este un destin. Pentru ca este diferita, dr.Black, nu trebuie etichetata inchisa intr-un spital si indopata cu medicamente..un bun subiect de film si atat..NU!!

      Daca printr-un miracol sau descoperire stiintifica s-ar gasi un medicament sau tratament si ar rezolva toate aceste disfunctionalitati psihiatrice cum ar arata lumea?
Desigur pentru foarte multi ar fi ceva benefic..vor pleca pe poarta spitalului primind o noua viata..o noua sansa..vor avea o familie, un copil, un job si poate vor trai fericiti. Sunt multi oameni care sufera teribil din cauza unor disfunctionalitati iar pentru ei miracolul ar exista.

      De asemenea cred ca exista si cativa oameni diferiti..au disfunctionalitati insa traiesc printre noi..asta este dr.Black. Pentru ei nu exista boala ci destin..Sunt oameni care s-au adaptat, s-au transformat, au devenit altceva.. Sunt speciali, deosebiti cu adevarat unici..Simptomele au devenit daruri, visele realitati, durerea e acum placere..
     Dar nu ne putem imagina un tablou complet..asa ceva se traieste, se simte..

     Ganditi-va la Van Gogh..picteaza..energic, pasiune, haos, transa, delir..Opreste-l si ofera-i pastila magica..Ce crezi ca face? O ia? Sau nici nu te va baga in seama continuandu-si lucrarea?

 Cu siguranta viata, lumea s-ar schimba..Dar noi vrem asta?Suntem pregatiti? Cati ar fi dispusi sa renunte la "daruri", la emotii, la transe, la calatorii cu racheta? Ce ar primi in schimb? un bilet spre pamant?!

   Marea problema se leaga de faptul ca uneori te poti alege cu un glont in cap..
 de exemplu van Gogh. Lucru de care nici nu-ti dai seama pentru ca e prea  tarziu..
   Uneori calatoriile cu racheta se termina brusc..au acest aspect fatalist, distructiv.

   Ce putem face noi ca oameni normali? Asteptam sezonul doi..
Cum?!nu o sa apara?eram curios sa vad ce se intampla cu dr.Black..


Si boom..inca o calatorie cu racheta sfarsita tragic..


 Nocturn prim..

Intuneric in liniste,
cadere lina spre cer,
pe pamant sunt urme
si goala e aparenta gandului de inapoi.
In viata mergi tot inainte
pe drum..S-a stins
Lumina proaspata ce imprastie scanteia in speranta
Iar parul ei ravasit
si trupul ei pe jumatate gol
sunt dimineata in pat.
Doar dorul de chipul celuilalt
ajungand in vise,
o cascada si un zbor
Apar mereu in deriva.
Fara iesire si acoperit de zapada odata cu ploaia s-a dus..

7 ianuarie. 2016. dimineata. 6:44.

    Deschid ochii..raman tintuit cu privirea in sus in albul tavanului.. aud zgomotul ploii de vara cu picaturi mari astfel incat fiecare strop isi face simtita prezenta..astept..
nu-mi simt corpul, nu simt nimic dar stiu ca e acolo intins in pat. inca vegeteaza...shh...sa nu-l trezim inca. mai dai ceva timp..asteptam..

                duum duum dumm buum buum duum.

    oh...este alarma telefonului iar m-am trezit inaintea alarmei...si brusc intreaga magie a disparut..ma intind iau telefonului opresc alarma insa privesc tot la tavan..in gol absolut.

    Ma ridic pe marginea patului si astept.. Niciun vis de analizat astazi..As fi vrut sa-mi aduc aminte cate ceva de azi noapte..o farama..o imagine, un gand, orice...nimic.
ador sa-mi analizez visele atunci dimineata cand ma trezesc cand inca mai simt si mai traiesc in ele..imi dau o buna dispozitie indiferent de ceea ce am trait in vis.
dar azi nimic...doar gustul amar din gura probabil de la tigari...DAAA.....tigara...asta e tot am nevoie acum..
    Ma duc robotic spre bucatarie...cu miscari lente fara prea mult efort, dau viata unei minunate cafele..o miros.hmm..acelasi miros, aceasi cana, aceleasi culori, acelasi eu dar intr-o alta dimineata..imi pare totul cunoscut..dar inca nu am baut cafeaua pentru a gandi ceva elaborat...shh...liniste inca mai e timp de vegetat..

    Ma trezesc pe balcon in momentul in care am deschis geamul..a intrat un aer rece si m-a cuprins intr.o secunda..strang cana cu putere..ma incalzesc putin..zambesc..inca mai este zapada afara dar ploua..intind mana sa verific..nu-mi vine sa cred...da ploua...ciudata dimineata cu zapada si ploaie..merita scris undeva despre asta..
un zgomot de fundal imi incanta mintea..ohh...da.. este Simfonia Ploii...
ador sa ascult ploaia..atatea picaturi..mii, milioane..un cantec al naturii..un ritm ce se repeta la fiecare trei secunde dar nu e monoton ci placut, linistitor pentru mine..
Cred ca este foarte interesant sa fii o picatura, sa pornesti de sus de acolo din cer cu viteza..sa te bucuri de atatea culori si unde si senzatii..si apoi sa pleci brusc in jos spre o pata.. viteza..sa  fii un patruns de o raza..sa se rasfranga in tine..cu viteza..
sa nu stii ca pici dar totusi o faci..iar pata sa prinda contur..viteza..
si boom..ai ajuns..
    Zgomotul este produs in momentul cand picatura si.a incetat menirea deci ea nici macar nu stie de simfonie..

    Aprind tigara. Buna dimineata!