"Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om." Marin Sorescu

Nu contează cât de departe suntem.. contează în ce direcție ne îndreptăm..

miercuri, 13 ianuarie 2016

Gone girl

'Sunt nebună de fericire!
  Am cunoscut un băiat.
   Un tip fantastic, dulce, frumos și uluitor.
 
 -Scuză-mă, d-ră. Voiam să-ți spun să ai grijă unde pui berea aia din grâu,  fabricată de călugări belgieni, pentru că mai sunt doar trei beri light  și un lichior de fructe.
  
 -S-ar putea să atragi indivizi disperați.
 
 -Grupul de Amish are dezlegare la alcool.
 
 -M-au ușurat deja de platoul cu mezeluri artizanale.
 
 -În sfârșit, aflu cum se pronunța cuvântul ăsta.
 
 -"Mezeluri?"
 
 -Da, "mezeluri". Trei silabe.
   Mulțumesc. A cui bere o beau?
    Nu-mi spune.
    Ia să vedem care e genul tău!
     Nu mi te imaginez ascultând divagațiile lui pe tema disertației despre Proust.
      Ăla să fie?
      Un hipster ironic și fudul, ce ia totul în glumă.
 
 -Prefer oamenii glumeți, nu puși pe glume.
   Tu ce gen ești?
 
 -Autohton, destoinic, din Missouri.
 
 -Din Missouri?
   Drăguț.
 
-Tu ești din New York?

-Din buricul târgului.
 
 -Cum te numești?
 
 -Amy.
 
 -Amy, cine ești tu?
 
 -A, o celebră sculptoriță în fildeș.
   B, un dictator militar moderat.
    C, scriu chestionare privind  personalitatea omului, pentru reviste.
 
 -Bine. Ai mâinile prea delicate ca să sculptezi în fildeș, iar eu, întâmplător, sunt abonat
   la Săptămânalul Dictatori Moderați, deci te-aș recunoaște.
    Optez pentru "C".
 
 -și tu?
   Cine ești?
 
 -Sunt cel care te salvează
    de toată această desfătare.'


Motto: 'Ne avem unul pe celălalt.
 Restul e zgomot de fundal.'



           
                                   #recomand                                             #link către imdb

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu