"Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om." Marin Sorescu

Nu contează cât de departe suntem.. contează în ce direcție ne îndreptăm..

marți, 28 iunie 2016

Monologul Iuliei..

 Am intrat în dormitor, încui ușa..
 
 Acesta este momentul în care mi-aș dori să am puteri magice, să mă teleportez undeva departe, cât mai departe de aici.. Pe lună dacă se poate, să stau singură să nu văd pe nimeni, să nu aud niciun zgomot.
 
 Să plâng.. până simt că mă doare din ce în ce mai tare pieptul, inima. Și apoi să râd cu poftă, să nu mă pot opri.. că totul a fost o glumă proastă, o piesă de teatru ratată, eșuată lamentabil ca atunci când îți place o rochie dar nu mai au numărul tău, și tu speri că mai au una ascunsa prin depozit.

Chiar mi-au dat lacrimile. Ce proastă sunt!
 Urăsc să iubesc!
  Asta simt acum.
Respir adânc!
  Ura nu e tocmai o prietenă de-a mea, nu duce la nimic bun, de fapt nu duce la nimic.
 Refuz să urăsc!
  Strâng tot ce e al meu și plec..
 Iar lui Tudor îi doresc tot binele din lume alături de Roxana, să trăiască împreună până la adânci bătrâneți. Să moară fericit!
 
  Respir adânc!
 Bach cello suite numărul 1..
 Asta mă calmează acum..
 Se rezolvă!
 Încep să strâng..
 Trebuie să mă grăbesc, să ies cât mai repede de aici, miroase urât!
 
 
 Mă cazez la hotel câteva zile.. întotdeauna mi-am dorit să văd cum e să stai la hotel, să nu ai vecini cu ochiul pe vizor, să nu auzi muzica tare.. să nu intereseze pe nimeni unde pleci, de ce pleci și când vii..
 Să fiu eu.. doar eu!
 Iar seara într-o liniște maximă și globală, să mă trântesc în patul imens frântă de oboseală, să nu mai aud nimic, nici gândurile mele.
 
 Hotel Cișmigiu.. i'm coming! Be ready!
 Mi-e dor să ies aiurea prin parc, să mă plimb lent și să mă bucur de natură, să mănânc ciocolată pe bancă, să le dau și copiilor din parc.. să fiu mânjită toată la gură iar ei să râdă cu poftă.
 N-am să mă șterg la gură. Să mă plimb așa pe stradă, să râdă toți pe la spatele meu, până ce găsesc pe unul cu destul curaj să-mi spună că-s murdară la gură. 
 
 Uneori simt că timpul asta trece prea repede iar eu gândesc prea încet!
 
 Nu. nu plânge iar!
 Nu ai timp să suferi! Nu azi!
 Asta e! The show must go on!

 Poate o să mă tund și eu, în sfârșit, pixie asimetric cum era Jennifer Lawrence acum doi ani.. Ce adorabilă a fost în American Hustle.
 Chiar așa! Eu de ce nu am dat la actorie??
 
 Am terminat aici!
 Deci.. Hotel, parc, Hollywood..
 Hm..
 E bine și fără Hollywood.
 Nu întinde coarda, Iulia!
 Dacă ești fetiță cuminte îți iau o înghețată în parc..
 Cu vanilie?
 ieiiii.. înghețată cu multă vanilie! 
 Hm.. uneori mă port copilărește, dar îmi place să mă prostesc.
Mă relaxează!
 
 Tudore, te-am pupat, adică nu te pup.. te las!
 Să-i mulțumesc??
 Cum ar fi?
 Îi scriu un bilet repede, îl las aici pe masă:

 'Mersi pentru libertate! Am plecat să prind fluturi în parc!' 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu